Loe raamatut: «Malabu Și Oaia Fermecată»

Table of Contents

  Copertina

  titolo

  copyright

  contenuto

Maria Grazia Gullo - Massimo Longo

Malabù și Oița fermecată

Traducere de Ștefania Toma

Drepturile de autor- Copyright © 2019 M.G.Gullo – M.Longo

Coperta și graficele au fost create și editate de către Massimo Longo

Toate drepturile rezervate.

ISBN Code:

ISBN-13:

Malabù și Oița fermecată

Într-o zi, pe drumul care leagă marea de satul Mutino, mergea un bărbat, îmbrăcat ciudat, într-un halat lung, portocaliu și cu buline verzi. Mergea sprijinit într-un toiag de lemn mai înalt decât el, care avea la un capăt o rădăcină răsucită. În mijlocul vârtejului creat de rădăcină, era o piatră mare prețioasă, denumită lapis lazuli, iar de-a lungul marginilor erau perle de argint.

Bărbatul căra după el o oaie neastâmpărată. Lovea și mușca de parcă nu ar fi vrut să-și urmeze stăpânul. Era un animal frumos, tânăr și puternic, cu lână albă ca zăpada. Avea la gât o zgardă din piele neagră, asemănătoare cu cele purtate de lei la circ.

Bărbatul se îndrepta spre târg. Când a ajuns acolo, curioșii s-au apropiat să-l vadă mai bine și să-i admire frumoasa creatură care era cu el.

Când a ajuns, bătrânul s-a oprit la una din tarabele pieței și a început să-și laude marfa:

-Cine vrea să cumpere acest specimen frumos, să vină mai aproape!

Curioșii se apropiau în număr din ce în ce mai mare.

-Doamnelor și domnilor, ascultați aici!

Un om din mulțime care se apropiase prea mult, fusese mușcat de animal. Din fericire, numai dinții animalului fuseseră auziți.

-Atenție, mușcă!- stăpânul său o trase înapoi- Are dinți buni! Veniți, doamnelor și domnilor, costă numai două sute de dinari!

Din ce în ce mai mulți oameni șopteau pe lângă bătrân: erau toți interesați să cumpere animalul.

Având în vedere specia din care provenea oița, prețul era convenabil.

Un bărbat pe nume Bad-Moke (Urecheatul-cel-Rău) încerca să-și facă loc prin mulțime: era cel mai bogat om din sat.

Urecheatul-cel-Rău nu era numele lui adevărat. Așa i se spusese din copilărie din cauza răutății și suspiciunilor sale. Era un bărbat înalt, puternic, cu un cap mic, mâini uriașe și o burtă mare care părea că stă să explodeze. Tatăl său fusese un vânzător bogat care călătorise mult și ale cărui averi fuseseră puse sub semnul întrebării, deoarece nimeni nu știa cum reușise acesta să acumuleze atâtea bunuri.

Urecheatul-cel-Rău începu să-i zgornească pe adversarii săi. Mulți dintre aceștia au fugit când l-au văzut și cei care fuseseră suficient de curajosi să rămână, erau foarte speriați.

Așadar, după ce-și îndepărtă concurența, el chicoti și-l întrebă pe bătrân ce are de gând să facă în privința animalului, de parcă nu vedea că acesta voia să-l vândă.

- Îl vând-răspunse bătrânul cu un zâmbet larg pe față,

lăsându-și capul într-o parte, arătând spre toiagul de lemn.

Ești interesat?

- Bineînțeles că sunt interesat! Dacă este un preț corect, bineînțeles-răspunse Urecheatul-cel-Rău.