Poezii

AUZI PRIN FRUNZI USCATE

 
Auzi prin frunzi uscate
Trecand un rece vant,
El duce vietile toate
In mormant, in adancul mormant.
 
 
Auzi sub bolti de piatra
Un trist, un rece cant,
El duce vietile noastre
In mormant, in adancul mormant.
 
 
In gura port un singur
Si dureros cuvant,
Cu el pe buze m-or duce
In mormant, in adancul mormant.
 
 
Deasupra-mi sa sopteasca
Iubitu-ti nume sfant,
Cand m-or lasa-n intuneric
In mormant, in adancul mormant.
 
 
Pana nu te vazusem
Nici nu simteam ca sunt.
Si-acum doresc sa dorm somnul
Adancului mormant.
 
 
Ca frunzele uscate
Cazand de-un rece vant,
S-au dus nadejdile toate
In mormant, in adancul mormant.
 
 
Si parca sub bolti de piatra
Aud un rece cant,
Ce-atrage vietile noastre
In mormant, in rece mormant.
 

ALBUMUL

 
Albumul? Bal mascat cu lume multa,
In care toti pe sus isi poarta nasul,
Disimulandu-si mutra, gandul, glasul…
Cu toti vorbesc si nimeni nu asculta.
 
 
Si eu intrai. Ma vezi rarindu-mi pasul.
Un vers incerc cu pana mea inculta,
Pe masa ta asez o foaie smulta,
Ce de cand e nici n-a visat Parnasul.
 
 
Spre-a-ti aminti trecutele petreceri,
Condeiu-n mana tu mi-l pui cu sila.
De la oricine-un snop de paie seceri,
 
 
Apoi te uiti razand la cate-o fila:
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
Privind in vrav prostia imobila.
 

SAUVE QUI PEUT

(varianta)

 
Albumul tau e un salon in care
S-aduna fel de fel de lume multa
Si fiecine asaz-o foaie smulta
Din viata sa, in versuri rabdatoare.
 
 
Acum doresti cu pana mea inculta
Si eu sa trec prin mandra adunare?
Dar ea de-amicii tai sfiala are
Si de-oi vorbi, au cine ma asculta?
 
 
Spre-a-ti aminti trecutele petreceri
Condeiu-n mana tu mi-l pui cu sila.
De la oricare-un snop de fraze seceri,
 
 
Apoi le rasfoiesti fila cu fila.
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
Privind in vrav prostia imobila.
 

PETRI-NOTAE

 
Impresurat de creditori, se vede,
Si neputand plati cu rele rime,
Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,
Sa ne-asurzesti cu versuri centipede.
 
 
Presupuind ca nu te stie nime,
Ca esti martir ai vrut sa faci a crede;
Mai bine masca de paiazzo-ti sede:
Caci ne-am convins de mult de-a ta marime.
 
 
Armeano-grec, lingau cu doua fete,
Iti ad-aminte ce aveai in straiti
Cand pietre numarai la voi in piete.
 
 
De-aceea taci si inca bine paie-ti
Ca nu te regalam, cum stim, cu bete:
Faclie nu-i nemtescul tau opait.
 

ORICARE CAP INGUST

 
Oricare cap ingust un geniu para-si,
Cu versuri, goale de cuprins, sa placa
Si, cum doreste, zgomot mare faca,
Cununi de lauri de la plebe ceara-si;
 
 
Ci muza mea cu sine se impaca.
Eu am un singur, dar iubit tovaras,
Si lui inchin a mele siruri iarasi,
Cantarea mea, de glorie saraca.
 
 
Cand dulci-i ochi pe linii or s-alerge,
Va cumpani in iambi turnata limba:
Ici va mai pune, dincolo va sterge.
 
 
Atuncea ea in lumea mea se plimba,
Cu-a gandurilor mele nava merge
Si al ei suflet pe al meu si-l schimba.
 

PAREA C-ASTEAPTA…

 
Parea c-asteapta s-o cuprind in brata
Si fata mea cu manile-i s-o ieie,
Ca sa ma pierd in ochii-i de femeie,
Citind in ei intreaga mea viata.
 
 
Dar cand s-o prind, ea n-a voit sa steie,
Ci intr-o parte-ntoarse dulcea-i fata;
Pandind, cu ochii ma-ntreba isteata:
Sa-mi dea o gura, ori sa nu-mi mai deie?
 
 
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
Oricat o rogi, ea tot se da in laturi
S-abia la urma parca tot se-ndura.
 
 
Improtiviri duioase-a frumusetii
In lupte dulci disfac uratul vietii,
Ce n-au amar, fiindca au masura.
 

USOARE SUNT VIETELE MULTORA…

 
Usoare sunt vietele multora.
Ei prind din zbor placerea trecatoare,
In orice timp au clipa lor cu soare
Si-n orice zi le-apare aurora…
 
 
Dar spune, tu, copila visatoare,
De-am fost si eu din randul acelora,
De-mi esti si mie ce le esti altora,
De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?
 
 
Traiam pierdut in umbra amortirii,
Desarta-mi viata semana cu spuma
Si orb eram la farmecele firii…
 
 
Deodata te vazui; o clipa numa
Simtii adanc amarul omenirii…
Si iata ca-l cunosc intreg acuma.
 

ORICATE STELE…

 
Oricate stele ard in inaltime,
Oricate unde-arunca-n fata-i marea,
Cu-a lor lumina si cu scanteiarea
Ce-or fi-nsemnand, ce vor – nu stie nime.
 
 
Deci cum voiesti tu poti urma cararea:
Fii bun si mare, ori patat de crime,
Acelasi praf, aceeasi adancime,
Iar mostenirea ta si-a tot: uitarea.
 
 
Parca ma vad murind… in umbra portii
Asteapta cei ce vor sa ma ingroape…
Aud cantari si vad lumini de tortii.
 
 
O, umbra dulce, vino mai aproape -
Sa simt plutind deasupra-mi geniul mortii
Cu aripi negre, umede pleoape.
 

CE S-ALEGEA DE NOI, A MEA NEBUNA…

 
Ce s-alegea de noi, a mea nebuna,
De ne-ntalneam de mult cu-asa iubire?
Sau nebuneam mai mult inca-mpreuna,
Sau eu muream de-atata fericire.
 
 
 Viata mea cea stralucita
 De ochii tai cei de copil
 Era un zgomot si-nflorita
 Precum e luna lui april.
 
 
Si-n asta inflorire zgomotoasa
Noi ne-am fi fost atat… atat de dragi…
Cu toane multe, tu, ca o craiasa,
Iar eu – de tine lacom – ca un pagi.
 
 
 Acum, ca-n toamna cea tarzie,
 Un istovit si trist izvor,
 Asupra-i frunzele pustie
 A noastre visuri cad si mor.
 
 
Si de nimica astazi nu-mi mai pasa,
Nu cer nimic din lume, nici astept.
Ma mir de ce cu strangeri dureroase
Sarmana inima mai bate-n piept.
 
 
 In vaduvire si eclipsa,
 Eu anii mei ii risipesc,
 Simtind in suflet pururi lipsa
 De chipul tau dumnezeiesc.
 

CE S-ALEGEA DE DOI NEBUNI, IUBITO…

(varianta)

 
Ce s-alegea de doi nebuni, iubito,
De ne-ntalneam de mult si nu pierdeam
O tinerete care-am risipit-o?
 
 
De dragul tau de mult innebuneam,
Sau ca muream de-atata fericire,
Dar numai sara vietii n-ajungeam.
 
 
Erai de zgomot plina, de-nflorire,
Iar ochii tai cei tineri de copil
M-ar fi tinut de-a pururea-n uimire.
 
 
Iar graiul tau, cand bland si cand ostil,
Facea singuratatea-mi zgomotoasa,
Cum e cu zgomot luna lui april.
 
 
Si in necazul tau si mai frumoasa,
Te cuprindeam sa nu te mai retragi,
Sa-mi plangi la piept la dragoste geloasa.
 
 
Si ne-am fi fost atat, atat de dragi…
Ca o craiasa mi-ai fi fost cu toane,
Eu lacom de-al tau farmec ca un pagi.
 
 
Dar azi, loviti de ale sortii goane,
Viata-mi pare-un istovit izvor
Si plina de-ale toamnei reci icoane.
 
 
A noastre visuri cad pe rand si mor
Precum in vant rotiri de frunze-uscate…
Statornic nu-i decat al nostru-amor…
 
 
Renunt silit la el, caci nu se poate,
Si lungi iluzii, ca un intelept,
Naintea mea le vad cazand pe toate.
 
 
Nu cer nimic, nimic nu mai astept,
Si nici intreb la ce o mai simtesc
Sarmana inima batand in piept.
 
 
La ce? Ca viata mea s-o risipesc
Intr-o-ndelunga, trista vaduvire,
Lipsita de-al tau chip dumnezeiesc:
 
 
Sa-l cat in veci, sa nu fii nicaire.
 

ATAT DE DULCE…

 
Atat de dulce esti, nebuno,
Ca le esti draga tuturor,
Cunosc femei ce dupa ochii
Si dupa zambetul tau mor.
 
 
Femei frumoase si copile
Te-ar indragi, te-ar saruta.
Tu ai iubirea tuturora -
Si numai eu iubirea ta.
 
 
Un farmec bland de fericire
Tu raspandesti oriunde-ai sta -
Esti fericirea tuturora
Si eu sunt fericirea ta.
 
 
De razi se desprimavareaza,
Invie totul unde-i sta,
Caci tu esti viata tuturora
Si numai eu viata ta.
 
 
De dragul tau si flori si oameni
Si stele sa traiasca vor.
Pe mine ma iubesti tu numai
Si numai eu doresc sa mor.
 

UMBRA LUI ISTRATE DABIJA-VOIEVOD

 
Cum trece-n lume toata slava
Ca si un vis, ca spuma undei!
Sus, in cetate la Suceava,
Eu zic: Sic transit gloria mundi!
Pe ziduri negre bate luna.
Din vechi icoane numai pete,
Sub mine-aud un glas ce suna,
Un glas adanc, zicand: "Mi-e sete".
 
 
Si vad iesind o umbra alba.
Mosneag batran, purtand coroana,
Pe pieptul lui o sfanta salba,
Pe umeri largi o scumpa blana,
Ea mana-ntinde bland: – N-ai grija,
Ce zic nu trece la izvod.
Eu sunt vestitul domn Dabija,
Sunt mos Istrate-voievod.
 
 
– Maria-voastra va sa-ndemne
Pe neamul nostru in trecut?
Ci el cu mana face semne
Ca nu-nteleg ce el a vrut.
– Maria-voastra-nsetoseaza
De sange negru si hain?
El capu-si clatina, ofteaza:
– De vin, copilul meu, de vin.
 
 
Cand eram voda la Moldova
Haladuiam pe la Cotnari.
Vierii toti imi stiau slova
Si-aveam si grivne-n buzunar.
Pe vinul greu ca untdelemnul
Am dat multi galbeni venetici;
Aici lipseste tot indemnul.
In lume mult, nimic aici.
 
 
La voi, in lumea ceealalta,
Fiind cu mila si dirept,
M-a pus cu sfintii laolalta
Si-n rai ma dusera de-a drept.
Dar cum mai pune sfantul Petre
La rau canon pe-un biet crestin!
Cand cer sa beau, zice: "Cumetre,
Noi n-avem cimpoieri si vin".
 
 
Si totusi domn fusesem darnic
Si bun de inima cu toti.
De cate ori l-al meu paharnic
Umplut-am cupa numai zloti!
Ca ce sunt recile mademuri,
Ce, aur, pietre si sidef
Pe langa vinul copt de vremuri,
Pe langa-un haz, pe lang-un chef!
 
 
Impresurat-am eu si Beciul
Cu oaste buna si stransuri;
Soroca, Vrancea si Tigheciul
Trimis-au mii viteze guri
Sa certe craii cu manie…
Ce-mi pasa? Mie deie-mi pace
Sa-mi duc Moldova-n batalie
Cu mii de mii de poloboace.
 
 
Atunci cand turcii, agarenii
Mureau in iurus cu halai,
Ostirea noastra, moldovenii
Se prapadeau intr-un gulai.
Si zimbrul cel cu trei luceferi
Lucea voios pe orice cort.
Precum ne-am dus, veniram teferi
Si toti cu chef si nime mort.
 
 
Nici vin cu apa n-am sa mestec,
Nici dau un ban pe toata fala.
De-aceea n-am nici un amestec
Oriunde nu imi fierbe oala.
Cand calca tara hantatarii,
Eu bucuros in lupte merg,
Cand intre ei se bat magarii,
In fundul pivnitei alerg.
 
 
Se certe ungurii si lesii…
Ce-mi pasa mie? La Cotnari
Eu chefuiam cu cimpoiesii,
Cu mascarici si lautari;
Si sub umbrarele de cetini
Norodu-ntreg juca si bea,
Iar eu ziceam: sa bem, prietini,
Sa bem pan? nu vom mai putea.
 
 
Daca venea sa rataceasca
Vun invatat archeolog,
Vorbind in limba pasareasca,
Nu m-aratam ca sa ma rog.
Dar tie-ti place doina, hora,
Iti place-al vitei dulce rod,
Tu povesteste tuturora
De mos Istrate-voievod.
 
 
Le spune sfatul meu s-asculte,
S-urmeze vechiul obicei,
Sa verse dintre cupe multe
Si la pamant vo doua-trei.
Caci are-n san Moldova noastra
Viteze inimi de crestin;
Tineri, in veselia voastra,
Stropiti-le duios cu vin!
 
 
Si in Moldova mea cea dulce
Oranduit-am cu prisos:
Ca butea plina sa o culce,
Cea goala iar cu gura-n jos.
Si astfel sta-n Moldova toata
Cu susu-n jos ce era treaz.
Odihna multa-i laudata
La cel chefliu, la cel viteaz.
 
 
Cand de manusa lungii sabii
Ma rezimam sa nu ma clatin,
Cantau cu toti pe Basarabii,
Pe domnii neamului Musatin,
Pan? ce-ncheiau in gura mare
Cu Stefan, Stefan domnul sfant,
Ce nici in ceriuri saman n-are,
Cum n-are saman pe pamant!
 
 
Moldova cu stejari si cetini
Ascunde inimi mari de domn,
Sa bem cu toti, sa bem, prietini,
Sa le varsam si lor in somn.
Pan? la al zilei bland luceafar
Sa bem ca buni si vechi tovarasi;
Si toti cu chef, nici unul teafar,
Si cum sfarsim sa-ncepem iarasi.
 
 
Rapiti paharele cu palma,
Iar pe pahar se stranga pumn
Si sa cantam cu toti de-a valma,
Diac tomnatic si alumn;
Cantam adanc un: De profundis.
Perennis humus erit rex.
Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?
S-au dus pe veci! Bibamus Ex.
 

FIIND BAIET PADURI CUTREIERAM

 
Fiind baiet, paduri cutreieram
Si ma culcam ades langa izvor,
Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam,
S-aud cum apa suna-ncetisor:
Un freamat lin trecea din ram in ram
Si un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopti intregi am mas,
Bland inganat de-al valurilor glas.
 
 
Rasare luna, – mi bate drept in fata:
Un rai din basme vad printre pleoape,
Pe campi un val de argintie ceata,
Sclipiri pe cer, vapaie preste ape,
Un bucium canta tainic cu dulceata,
Sunand din ce in ce tot mai aproape…
Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii,
Parea c-aud venind in cete cerbii.
 
 
Alaturi teiul vechi mi se deschise:
Din el iesi o tanara craiasa,
Pluteau in lacrimi ochii-i plini de vise,
Cu fruntea ei intr-o marama deasa,
Cu ochii mari, cu gura-abia inchisa;
Ca-n somn incet-incet pe frunze pasa,
Calcand pe varful micului picior,
Veni alaturi, ma privi cu dor.
 
 
Si ah, era atata de frumoasa,
Cum numa-n vis o data-n viata ta
Un inger bland cu fata radioasa,
Venind din cer se poate arata;
Iar paru-i blond si moale ca matasa
Grumazul alb si umerii-i vadea.
Prin hainele de tort subtire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.
 

IAMBUL

 
De mult ma lupt catand in vers masura,
Ce plina e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o astern frumos in lungi siraguri,
Ce fara piedeci trec sunand cezura.
 
 
Ce aspru misca panza de la steaguri,
Trezind in suflet patima si ura -
Dar iar cu dulce glas iti imple gura
Atunci cand Amor t?mid trece praguri!
 
 
De l-am aflat la noi, a spune n-o pot;
De poti s-auzi in el al undei sopot,
De e al lui cu drept acest preambul -
 
 
Aceste toate singur nu le judec…
Dar versul cel mai plin, mai bland si pudic,
Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul.
 

COLINDE, COLINDE

 
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Caci gheata se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
 
 
Se bucur? copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele,
De dragul Mariei
Si-a Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.
 

INVIEREA

 
Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas ingana cuvintele de miere,
Inchise in tratajul stravechii evanghelii.
 
 
C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul il invata
Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
 
 
O muzica adanca si plina de blandete
Patrunde tanguioasa puternicile bolti:
"Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,
Inveninand pre insusi izvorul de viete.
 
 
Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,
In palcuri sunatoare de plansete duioase
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg".
 
 
Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul intuneric se sperie de soapte…
Douasprezece pasuri rasuna… miez de noapte…
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.
 
 
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormant rasare Christos invingator,
Iar inimile toate s-unesc in armonie:
 
 
"Cantari si laude-naltam
Noi, tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri,
Plecati-va, neamuri,
Cantand Aleluia!
 
 
Christos a inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o,
Lumina ducand-o
Celor din morminte!"
 

RUGACIUNE

 
Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata,
Si pururea fecioara,
  Marie!
 
 
Noi, ce din mila sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata,
Si pururea fecioara,
  Marie!
 

VRE O ZGATIE DE FATA

 
Vre o zgatie de fata
Carei gura nu-i mai tace,
Ca stigletii-ntoarce capul
Cand incolo, cand incoace.
 
 
Sau o alta visatoare
Care lina si mareata
Are-n ochii-i intuneric
Si mandrie are-n fata;
 
 
Sau mai mici si mai plinute,
Sau mai zvelte si mai slabe,
Toate peste-un sfert de secol,
Vai! vor fi aproape babe.
 
 
Si zambesc atat de dulce
Ca si cand ar fi de-a pururi!
Toate gratiile de astazi
Or sa fie-atunci cusururi.
 

ALEI MICA, ALEI DRAGA

 
Alei mica, alei draga,
Cine vrea sa ne-nteleaga
Vaza frunza cea pribeaga
Ce-i ca viata noastra-ntreaga.
 
 
Alei, draga Veronica,
Despartirea toate strica,
De ne-alegem cu nimica -
Viata trece, frunza pica.
 

* * *

 
Alei draga, alei mica,
Viata trece, frunza pica,
Si din ura ce ne strica
Nu ne-alegem cu nimica.
 
 
Macar cine ne graieste,
Altul alta indrageste.
Inima-mi pe cat traieste
Tot la tine se gandeste.
 
 
Alei mica, alei draga,
Ia vezi frunza cea pribeaga -
Asa trece viata-ntreaga
Si nimic n-o sa s-aleaga.
 

DRAGOSTE ADEVARATA

 
Dragoste adevarata
De fecioara prea curata;
Tanara-ntineritoare,
Dragoste de fata mare;
Insa plina-i de durere
Dragostea cea de muiere,
De durere si de haz,
De dulceata si necaz;
Indaratnica si draga
Cata cearta ziua-ntreaga,
Iara sara se impaca,
Ca tot tie va sa-ti placa;
Dragostea de la muieri
E cu sare si piperiu,
Nu-i lihnita si dulceaga,
Zi cu zi in foc te baga,
E razboinica, fierbinte
Si cu capul fara minte;
Dragostea de la muiere
E ca fagurul de miere,
Dar un fagur piparat,
Dulce cand e suparat,
Ca-i rastita si cu toane,
Nedusa pe la icoane;
Ochii negri amandoi
Iti dau pururea razboi,
Gura cea cu zambetele
Tare-ti poarta sambetele,
S-acel drac cu mani subtiri
Cu manie in priviri
Tot mai scump pe zi ce merge…
 

MA-NTREBAI, DRAGA, – NTR-O ZI

 
Ma-ntrebai, draga, – ntr-o zi
Cine-n lume s-o gasi
Pe noi a ne desparti.
Iata dealul s-au gasit
Pe noi de ne-au despartit,
Dealul cel cu raurile,
Cerul lumei plin de stele,
Oamenii cu vorbe rele.
Intre mine si-ntre tine
E o tara si mai bine,
Intre viata ta s-a mea
S-au pus oamenii perdea.
 

LUMINEZE STELELE

 
Lumineze stelele,
Planga raurelele,
Nori-n cer calatoreasca,
Neamurile-mbatraneasca
Si padurile sa creasca -
Numai eu voi ramanea,
Gandurile la o stea,
Ce au fost odat-a mea:
Caci a fost si nu mai este.
Dulce gura de poveste,
Ziua cine mi-o zambi,
Noaptea cine-o povesti?
 

IN OCHII TAI CITISEM…

 
In ochii tai citisem iubire dinadins
Si-n calea vremii steaua mea
  O clipa s-au aprins.
 
 
Apoi ca foi uscate, vazduhul coperind,
Vazui nadejdi si fericiri
  Naintea mea pierind.
 
 
Dup-acea dulce clipa, ce-atata ma uimea,
Nainte chiar de-a rasari
  Se stinse steaua mea.
 

MINTE SI INIMA

I

 
– Ce privesti in jos smerita,
Ca te manii te prefaci,
Cand iti zic ca el iti place
Si ca tu de mult ii placi.
 
 
Voi jucati in comedie
Rolul vostru de-ntelept,
Dar de ce unul la altul
Va uitati atat de drept?
 
 
De ce, cand pe neasteptate
El soseste uneori,
Rumenirea face locul
Unei gingase palori;
 
 
Si privesti cu ochi nesiguri,
Sanul creste far? sa vrei?
Dar va stingeti dupa-olalta…
Comedie, dragii mei…
 
 
Parca-l vad cum vine ice,
Sade-n veci pe-acelasi jet
Si la tine isi indreapta
Ochii negri si sirati.
 
 
Si cand credeti cum ca nime
Dimprejur nu va ia sama,
Numa-atunci va dati in petic
Si va aratati arama.
 
 
Eu va vad de pe sub gene:
Ochi-n ochi priviti fierbinte
Si de dragi unul altuia
Conversati fara cuvinte.
 
 
Cine nu v-ar sti, copila,
Da, v-ar crede neam de sfinti.
Si sa stati numai l-atata…
Bine? Sunteti voi cuminti?..
 
 
– Taci, matusa, tu ma superi,
De-i vorbi mai mult eu fug.
Ce se pare ca-i iubire
Nu-i decat prietesug.
 
 
– De prieteni, se-ntelege,
Va-nselati cu mult sistem.
Si de dansul nu pe-atata,
Dar de tine mai ma tem.
 
 
Pan-acum pornirea voastra
Ati stiut sa o mascati
Si in sufletele voastre
Cu durere va iubeati.
 
 
Promitand unul altuia
Cum ca nu veti mai iubi,
Voi gandeati c-o sa ramaie
Astfel pana veti muri.
 
 
Si-n aceasta mangaiere,
De pe-o zi pe alta, voi
Traganiti o fericire
Dureroasa, amandoi.
 
 
Fiind siguri unul de-altul,
Sa promiteti fu usor
Cum ca nu o sa mai faceti
Aliante de amor.
 
 
Dara azi pui capat tragic
Astei stranie povesti…
– Doamne, Doamne, matusico,
Nu ti-i greu sa mai vorbesti?
 
 
– Nu mi-i greu, caci esti in stare
Sa sfarami ca un… copil
Jucaria-ncantatoare
A frumosului idil.
 
 
Cand va vad mergand alaturi,
Va zambiti si va privesc
Si cand credeti cate spuneti
Eu fac haz si-ntineresc.
 
 
Voi gurmanzi ai dragostirii,
Cu reteta cea mai buna
Invaliti amoru-n vorbe,
Clevetindu-l impreuna.
 
 
Si, feriti de ochii lumii,
Intre raristea de brazi
Voi mergeti cand vine sara,
Tu esti rumana-n obraz
 
 
Si atata bucurie
Vad in ochii tai cei mari…
Nu lipseste decat nunta
C-un taraf de lautari.
 
 
In zadar oare Teodor
Scrie-a codrului poveste?
Si atat de rau ii pare
Ca baiet el nu mai este?
 
 
Ca nu vreti a da pe fata
Dulcea taina inteleg,
Caci cu-atata e mai dulce -
Dar un capat nu aleg.
 
 
Si ce bine ati petrece
Azi, cand viata va zambeste,
Cum in vremea mea Konaki
O spunea pe batraneste:
 
 
"Prin pustii si munti salbateci,
Prin prapastii, rapi, ponoara,
Unde-n albia de stanca
Suna blandele izvoara;
 
 
Acolo unde natura
Cu puterea ei mareata
Raspandit-au pretutindeni
Bucurie si viata;
 
 
Unde brazii cei de fala
Se inalta cu trufie,
Unde zmeura si mura
Au a lor imparatie;
 
 
Unde toate impreuna
Striga: "Vino, te opreste!" -
Acolo amorul cheama,
Acolo vin? de iubeste.
 
 
Acolo ochiul zavistnic
Nu mai are vo putere:
Nu-i jignire in iubire,
Ci noroc si mangaiere."
 
 
Tie-ti trebuie vecinul;
Teodor e pentru tine:
Linistit, cam mizantropic
S-apoi il iubesti, stiu bine.
 
 
Tie-ti place poezia,
El lucreaza versuri bune.
Toate versurile sale
Tu pe muzica le-i pune.
 
 
De-i canta veti face duo,
Glasul vostru se combina;
De te-i pune la piano
Te-a-nsoti din violina.
 
 
Tie-ti place mosioara,
Pe a ta vrei s-o lucrezi,
Iar el stie plugaria -
Gospodar e precum vezi.
 
 
Mosioara lui altdata
Era tot paraduita;
Vezi acuma ce-i aduce,
Cat de bine-i randuita.
 
 
Asadar, nu sta la ganduri,
Pre usor alegi din doua,
Eu iti zic sa-ti iei vecinul,
Ie-l cu manile-amandoua.
 
 
– Toata ziua se inchide
Prin autori mancati de molii
Si il vezi intotdeauna
Cumu-i plin de colbul scolii!
 
 
– Dar nu vine-n toata sara?
– Vine. Poate i-i urat.
S-apoi nu stii cum ca fusta
Femeiasca-o au… urat?..
 
 
– Pentru?
  – Stiu eu care-i cauza?
– Pentru ca in lumea toata
Numai una-i este draga.
 
 
Vezi asa, asa e, fata.
– S-acea una?
  – Acea una
Sta naintea mea si coase
 
 
Si de-i spun ca este astfel
Se preface manioasa.
– Frumuseti sa spariu lumea,
Precum insasi vezi, nu am,
 
 
Deci in cumpana pun toate
Si le masur dram cu dram.
S-am vazut ca-i mult mai bine
C-un mosneag sa ma cunun,
 
 
Decat iar sa-mi risc eu sama
C-un barbat ori c-un nebun.
Eu sustin ca orice casa
Din conventie se face:
 
 
E mai multa fericirea
Caci intr-insa este pace.
– Pace? Da? cunosti mosnegii?
Scartaiesc neincetat.
 
 
Ba-i bolnav, ba n-are vreme
Sa te duca la primblat.
De faci muzica el casca,
Daca razi el e ursuz -
 
 
Sa vorbesti de vrei ai voie,
Da? nici glasul nu-i auzi.
Cand s-apropie, draguta
Fata! – funia de par,
 
 
Atunci chin! Mosneagu-ntr-una
Scartaieste ca un car.
Nu doresc, nepoata draga,
Sa ajungi la asa hal…
 
 
Stii ce pace e aceea?
E tacerea din spital.
Alta-i pacea sufleteasca
Care e rodul iubirii -
 
 
Si acolo e tacere,
Dar tacerea fericirii.
Tu lucrezi iar el acasa
Poate sta, poate lucra,
 
 
Dar din cand in cand arunca
Ochii lui asupra ta.
Si se uita lung la tine.
Doamne! limpede mai stie
 
 
Cum ca fara tine lumea
I-ar fi chiar ca o pustie.
Vii la spate, vezi ce scrie,
Peste siruri tu alergi,
 
 
Ii iei pana chiar din mana,
Singura vo vorba stergi.
Si sa crezi ca stears-o lasa
Daca tu vei zice: nu.
 
 
Te aproba, caci in minte-i
Si in inima-i esti tu.